Despre cum a căzut Germania în fascism

Profesorul de economie Richard Wolff ne spune pe scurt povestea căderii Germaniei în fascism.

1 iunie 2023

Profesorul Richard Wolff ne prezintă o explicație edificatoare a motivelor pentru care Hitler a găsit în Germania un teren fertil pentru ideologia sa, ceea ce ulterior (în 1933) l-a propulsat la guvernare:

https://www.youtube.com/watch?v=_dj0ZXdge_8

Transcrierea acestui videoclip este reprodusă mai jos:

Între 1914 și 1929 (o perioadă nu prea lungă, de doar 15 ani), germanii au suferit trei lovituri zdrobitoare care le-au distrus economia și, mai ales, clasa mijlocie și clasa muncitoare.

Prima lovitură:
Au pierdut primul război mondial. Nu se așteptau la așa ceva. Au fost învinși și afectați grav de acest lucru.

A doua lovitură:
În 1921, 1922 și 1923 au avut inflație, dar nu genul de inflație cu care majoritatea dintre voi sunteți familiarizați, ci un fel de inflație care intră în cărțile de istorie. Ca să vă formați o idee aproximativă despre această inflație, la sfârșitul anului 1919, 1 dolar valora 48 de mărci germane. Acesta este numele monedei lor de la acea vreme. La sfârșitul anului 1922 (3 ani mai târziu), 1 dolar valora 7.400 de mărci germane. Iar doar un an mai târziu, la sfârșitul anului 1923, 1 dolar valora 4 trilioane 210 miliarde de mărci germane. În fiecare zi, bărbații erau plătiți la prânz, după care fugeau acasă la soțiile lor și predau banii ca un fel de ștafetă, astfel încât soțiile să se poată duce la magazine ca să cumpere cu ei cele necesare. Pentru că, dacă nu ar fi făcut-o, banii aceia nu ar mai fi valorat nimic până în după-amiaza aceleiași zile. Deoarece în magazine prețurile se dublau la fiecare jumătate de oră. Asta da inflație.
Și asta a însemnat că economiile famillilor germane, acumulate în cursul celor 70 de ani anteriori – deoarece familiile germane sunt foarte frugale -, nu mai valorau nici cât un sfert de livră de unt. Și toate acestea s-au întâmplat în câteva luni. O adevărată decimare.
În toamna anului 1923, la apogeul acelei inflații, un lider militar de dreapta, pe nume Adolf Hitler, împreună cu o grămadă de bărbați albi, majoritatea tineri, duri și gata de bătaie, au mărșăluit spre centrul orașului München din Bavaria în ceea ce este cunoscut sub numele de Puciul de la Berărie. El plănuise să preia orașul München din sudul Germaniei și apoi prin marșuri să preia întreaga societate. Dacă vă sună familiar, aceasta este ideea. Hitler a fost arestat, condamnat, a intrat la închisoare și a fost eliberat după 9-10 luni (europenii nu pun oamenii în închisoare pentru perioade lungi de timp așa cum facem noi). Hitler și-a dat seama că acest gen de atac asupra unei instituții importante nu funcționează foarte bine (ai probleme, te arestează, ajungi la închisoare) și că trebuie să facă asta într-un mod diferit. El a continuat să-și organizeze simpatizanții dar plecând de la premiza că trebuie să mobilizeze un număr mare de oameni astfel încât aceasta să devină o mișcare de masă. Hitler a ieșit din închisoare în 1924.

Și apoi Germania a primit a treia lovitură: Marea Depresie din 1929.
A fost prea mult. Clasa muncitoare germană a fost distrusă.
Jumătate dintre ei s-au dus la stânga și au devenit radicali de stânga. Socialiștii și noul partid comunist i-au primit cu brațele deschise. Cealaltă jumătate a mers la dreapta. Și ei s-au numit „socialiști” deoarece termenul avea trecere la muncitorii germani – într-un fel sau altul trebuia să fii socialist. Dar ei au folosit în plus cuvântul german „național” și s-au numit „național-socialiști”. De aici provine termenul nazist. Și aceștia au devenit baza fascistă a lui Hitler.
Capitalismul a fost și el distrus. Clasa muncitoare, marea majoritate, s-a împărțit în două. Capitaliștii au realizat dintr-odată că sunt o minoritate. Nu aveau o bază de masă. Deci trebuiau să se alieze cu una dintre cele două organizații de masă ale poporului. Deoarece le era frică de comuniști și de socialiști, l-au invitat pe Hitler să conducă guvernul.

Ce urmează este oroarea nazismului ajuns la putere, care a distrus ambele partidele – comunist și socialist -, ucigând un număr mare de oameni etc.