Pornirea impulsivă a unor oameni de a strânge, strivi, pișca sau mușca viețuitoare drăgălașe (cum ar fi, de exemplu, bebeluși sau pui de animale), fără dorința de a le face rău, este cunoscută sub numele de „agresiune drăgălașă”.
14 februarie 2023
Prima oară am auzit termenul agresiune drăgălașă într-un episod din minunata emisiune/podcast În loc de distracție. Invitata emisiunii era dr. Katherine K. M. Stavropoulos, cercetător principal la Laboratorul de neuroștiința dezvoltării cognitive sociale de la UC Riverside. Discuția purtată de gazde, invitată și public pe tema agresiunii drăgălașe a fost nu numai interesantă, dar și foarte distractivă.
Dacă doriți să aflați mai multe despre acest concept paradoxal, într-un mod informal foarte amuzant, vă încurajez să urmăriți acel episod aici:
Dacă doriți să aflați mai multe despre acest subiect, într-un mod mai formal, vă recomand să citiți articolul [1], care este primul studiu de neuroștiința agresiunii drăgălașe. Studiul a fost realizat de dr. Stavropoulos.
Studiul oferă o perspectivă asupra modului în care agresiunea drăgălașă afectează activitatea și comportamentul creierului. Rezultatele studiului arată că agresiunea drăgălașă este legată de două tipuri de mecanisme neuronale: cele ale proeminenței emoționale și cele ale procesării recompensei. Mai exact, agresiunea drăgălașă pare a fi un răspuns emoțional complex, cu mai multe fațete, care probabil servește ca mediator între un răspuns emoțional puternic (sentimentul de a fi copleșit de ceva) și acțiunea de a avea grijă de cineva.
Referințe:
- Stavropoulos, Katherine KM, and Laura A. Alba. „“It’s so cute I could crush it!”: Understanding neural mechanisms of cute aggression.” Frontiers in behavioral neuroscience 12 (2018): 300.
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnbeh.2018.00300/full