Ce se întâmplă cu stratul de ozon?

Vindecarea stratului de ozon

Programul ONU pentru Mediu (UNEP) este responsabil cu coordonarea soluțiilor pentru probleme de mediu în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Protocolul de la Montreal privind substanțele care distrug stratul de ozon este un acord de mediu multilateral emblematic care reglementează producția și consumul a aproape 100 de substanțe chimice sintetice denumite substanțe care epuizează stratul de ozon (SEO). Protocolul prevede diminuarea treptată a consumului și producției diferitelor SEO pe baza unui calendar, care este diferit pentru țările dezvoltate față de cele în curs de dezvoltare.

Dacă Protocolul de la Montreal este implementat în totalitate, se preconizează că stratul de ozon se va recupera cam pe la mijlocul secolului al XXI-lea. Fără acest tratat, distrugerea stratului de ozon ar crește de zece ori din prezent până în 2050 și ar duce la milioane de cazuri suplimentare de melanom, alte tipuri de cancer și cataractă. Se estimează că Protocolul de la Montreal va salva numai de cancer de piele aproximativ două milioane de oameni în fiecare an până în 2030.

SEO	Termen limită pentru eliminarea/reducerea treptată	Înlocuitori
Clorofluorocarburi (CFC)[1] Hidroclorofluorocarburi (HCFC)[2]	Țări dezvoltate: complet eliminate în 2020. Țări în curs de dezvoltare: eliminarea a început în 2013 și este în grafic pentru a fi terminată până în 2030.	Hidrofluorocarburi (HFC)[3]
Hidrofluorocarburi (HFC)	Trebuie reduse treptat cu 80% – 85% până la sfârșitul anilor 2040. Țări dezvoltate: primele reduceri în 2019. Țări în curs de dezvoltare: înghețarea nivelurilor de consum în 2024 iar pentru unele țări în 2028.	Tehnologii eficiente din punct de vedere energetic și cu potenţialul de încălzire globală (PIG)[4] scăzut.

Tabelul 2: Eliminarea/reducerea treptată a substanțelor care epuizează stratul de ozon conform Protocolului de la Montreal

Legendă:

1. Clorofluorocarburile (CFC) sunt compuși halogenați netoxici, neinflamabili, derivați din hidrocarburi, în care atomii de hidrogen au fost înlocuiți cu atomi de clor și fluor. Majoritatea CFC-urilor nu sunt reactive din punct de vedere chimic și sunt stabile la temperaturi înalte. CFC-urile sunt folosite ca propulsori în aerosoli, agenți frigorifici (refrigerenți) și solvenți.
2. Hidroclorofluorocarburile (HCFC) sunt gaze organice ale căror molecule sunt formate din atomi de carbon, clor, fluor și hidrogen. HCFC-urile sunt mai puțin stabile decât CFC-urile din cauza hidrogenului care reacționează cu hidroxilul (OH) din troposferă, ducând la distrugerea moleculei. HCFC-urile sunt utilizate în întreaga lume ca refrigerenți, în aparatele de aer condiționat și la fabricarea spumelor izolatoare. Deși sunt mai puțin distructive decât CFC-urile, HCFC-urile au un impact semnificativ asupra stratului de ozon și sunt gaze cu efect de seră ridicat. PIG-ul celei mai folosite HCFC este de aproape 2.000 de ori mai mare decât PIG-ul dioxidului de carbon (CO₂). CFC-urile și HCFC-urile sunt cunoscute în limbajul cotidian sub numele de freon, care este o marcă DuPont.
3. Hidrofluorocarburile (HFC) sunt cel mai comune gaze fluorurate sintetice. Ele conțin atomi de fluor și de hidrogen și majoritatea au formă gazoasă la temperatura și presiunea camerei. În ciuda faptului că au un PIG ridicat (12 – 14.000), HFC-urile au fost introduse ca alternative nedistructive ale stratului de ozon pentru a sprijini eliminarea treptată a CFC-urilor și a HCFC-urilor. În prezent, ele sunt folosite în aparatele de aer condiționat, ca refrigerenți, ca propulsori în aerosoli, ca solvenți, la fabricarea spumelor izolatoare și la protecția împotriva incendiilor.
4. Potenţialul de încălzire globală (PIG) al unui gaz este raportul dintre cantitatea de energie absorbită de emisia unei tone din acel gaz și cantitatea de energie absorbită de emisia unei tone de CO₂ în decursul unei anumite perioade de timp.