Cine creează un psihopat: natura sau mediul?

O istorie de familie

Ca și cum asta nu era de ajuns, în același an, în decurs de trei luni, s-a mai întâmplat ceva. Mie îmi place să pescuiesc și obișnuiesc să ies în larg la pescuit de ton albacora. Atunci m-am întors de la pescuit cu mai mulți pești și am dat o petrecere la mine acasă. De obicei, noi dăm petreceri mari, de 35-40 de persoane, și toată lumea vine la aceste petreceri. Am observat că, chiar dacă inviți oamenii la o petrecere cu trei luni înainte, tot sunt unii care nu reușesc să ajungă. Dar dacă ai pește proaspăt pescuit și le dai oamenilor o jumătate de oră ca să vină, la ora trei apare toată lumea. Nouă ne plac foarte mult aceste petreceri.

Mama era la petrecere și a venit la mine și mi-a spus: „vărul tău din New York, jurnalistul, a descoperit această carte, publicată recent, despre familia ta”. I-am spus: „familia mea este și familia ta”. Ei bine, se pare că era vorba de familia din partea tatălui meu. Mama mea este pur siciliană și în familia noastră extinsă a fost totdeauna tachinată că este mafiotă, ca și cum toți bătăușii din familie ar fi fost dinspre partea ei, partea siciliană. S-a dovedit însă că lucrurile nu stau chiar așa, deși tatăl și surorile ei au fost cu toții contrabandiști, conduceau camioane pentru Lucky Luciano; dar nimic de zis, oameni foarte drăguți. Mama spunea: „desigur, avem un camion cu dinamită care merge la Lucky”. În adolescență ea a avut această atracție pentru aventură. Copiii moștenesc multe din aceste trăsături de la mamă. Iar mama mea a avut spirit de aventură și nu i-a fost frică să își asume riscuri. Ca să revin, această carte era despre familia din partea tatălui meu. Apoi mama mi-a spus: „verifică asta”. Și eu i-am spus: „mamă, hai să așteptăm până la sfârșitul petrecerii”. Dar mama era atât de încântată, avea o privire diabolică, pentru că, după cum mi-am dat seama, putea, în sfârșit, să plătească o poliță familiei din partea tatălui meu. Și le-a plătit-o.

Asta deoarece cartea era despre stră-stră-…-străbunicul meu, un strămoș direct de pe la 1600, care este primul caz documentat de matricid – adică un fiu care își ucide mama – din coloniile americane albe. Atunci i-am spus: „drăguț”. Povestea aceasta este similară acelor povești în care stră-stră-străbunicul cuiva a fost hoț de cai. Aceasta a fost prima crimă din familia mea de pe partea tatălui. Apoi mama a zis: „citește și asta”. Am citit până la final și am constatat că una dintre verișoarele mele este Lizzie Borden. Știm cu toții cine este Lizzie Borden. Acum, trebuie spus că numele Fallon al familiei mele din partea tatălui este un nume adoptat deoarece au fost adoptați de fermieri irlandezi. Numele nostru adevărat este Cornell, suntem cu toții Cornell. Noi ținem legătura cu familia Cornell și credem în unanimitate că Lizzie Borden nu a fost vinovată, așa că pe ea nu o trecem pe lista de criminali. Dar în acea carte sunt menționați și alți criminali din familia mea din trecut, mult prea mulți. Din aceeași familie a făcut parte și Ezra Cornell, fondatorul Universității Cornell, așa că noi ne-am gândit că una bună anulează una rea, adică el și cu Lizzie, cel puțin pentru acel secol. Numai că, în ultimii ani, doi veri de-ai mei, genealogiști foarte talentați, au găsit pe partea tatălui meu patru linii genealogice încărcate cu criminali. Însă aspectul cel mai interesant este că în această familie sunt fie ucigași, fie preoți sau oameni foarte pioși. Sunt fie în biserică, fie afară cu arma în mână. Nu există oameni obișnuiți de genul „hai să mergem la o bere”. Este o familie ciudată. Cauza se găsește în cortexul orbital: unii merg într-o direcție, alții merg în altă direcție. Pe lângă asta, avem linii de descendență directe de la unii dintre cei mai răi regi ai Angliei, pe care și mulți dintre d-voastră le aveți. Problema nu este că le avem, ci că în familia noastră sunt prea multe. Toate aceste lucruri mi s-au întâmplat în decurs de câteva luni. De fiecare dată am râs dar, în același timp, în mintea mea îmi puneam întrebarea: „Ce naiba se întâmplă?”.