Cine creează un psihopat: natura sau mediul?

Trei perioade majore

Dacă luăm în considerare cele mai vulnerabile momente din viața noastră, deosebim trei perioade majore cu trei de P mare: Pre-concepție, Post-natală și Post-concepție (notă: în videoclip).

Una din perioade este cea Post-natală, care durează de la naștere până la vârsta de aproximativ trei ani. Din punctul de vedere al mediului, aceasta poate fi perioada cea mai slabă sau cea mai puternică, depinde cum ne uităm la ea. Abuzul, trauma, abandonul din această perioadă pot chiar schimba genetica, o marchează într-un mod foarte interesant și, de multe ori, tragic, cu care ulterior ne confruntăm în termeni de psihopatie, tulburări de personalitate, terorism etc. Știm cum să împiedicăm aceste lucruri să se întâmple. Nu știm cum să le vindecăm, dar știm cum să le oprim: prin eliminarea de la bun început a abandonului și a abuzului.

Apoi, avem perioada de vulnerabilitate majoră numită Pre-concepție. La prima vedere pare ciudat că această perioadă este considerată vulnerabilă deoarece ea are loc exact înainte de concepție. Acest lucru se explică prin prezența unor transpozoni în tractul reproducător feminin. Timp de aproximativ 24 ore (sau pe aproape) după actul sexual, prin tractul reproducător feminin circulă mai mulți spermatozoizi. Mulți dintre ei mor. Există un singur erou care ajunge până la capăt iar toți ceilalti sunt soldați care ajută. Acești soldați se prăbușesc și își varsă acolo conținutul. Conținutul principal pe care îl eliberează sunt transpozonii. Mulți dintre transpozonii pe care îi avem, aceste mici bucăți de ADN pe care le-am obținut de la retroviruși precum HIV, dar și de la toate celelalte tipuri de viruși, precum și de la unele bacterii, devin parte din noi. Le folosim pentru că ne ajută să ne rearanjăm ADN-ul, pentru a avea, de exemplu, un sistem imunitar foarte bun. Pe de o parte, de fiecare dată când ne îmbolnăvim sau suntem expuși la un nou virus de răceală, aceștia (notă: transpozonii) muncesc din greu pentru a ne recombina sistemul imunitar, astfel încât acesta să poată ulterior recunoaște acel virus. Pe de altă parte, acești transpozoni ne fac foarte vulnerabili deoarece ei sunt cauza multor cancere.

Opinia mea fundamentală, sau măcar o parte a ei, este că în genetică nu există efecte bune sau efecte rele, totul depinde de cum le privești. Suntem bucuroși că transpozonii ne ajută sistemul imunitar, dar nu suntem la fel de încântați de faptul că ei ne pot da cancer.

Întorcându-ne la ceea ce se întâmplă în timpul concepției, în tractul reproducător feminin se află o combinație a tuturor elementelor transpozabile ale spermatozoizilor care au ajuns acolo. Trucul este următorul: dacă femeia a făcut sex cu doi sau trei bărbați într-o perioadă de 24 de ore, transpozonii de la toți acești bărbați se vor infecta reciproc. După ce se naște copilul, un test de paternitate obișnuit bazat pe ADN ne spune: acesta este tatăl copilului. În realitate, copilul va avea trei tați, va fi un fel de mozaic. Copilul care se naște va fi controlat parțial de un tată, de exemplu splina, ficatul, o parte a creierului; restul este un amestec de la toți bărbații. Deși caracteristicile provenite de la ceilalți bărbați nu sunt transmise generației următoare, copilul are într-adevăr trei tați. Nu-i așa că vă tulbură aceste lucruri?

Planul meu a fost să încep prelegerea cu această poveste pentru a mă asigura că toată lumea este trează. Este una dintre acele povești adevărate, precum vizionarea unui film pentru prima oară. Filmul este un lucru faimos și îi mulțumești lui Dumnezeu că nu există ceva la fel. Acesta este lucrul despre care vorbesc iar lucrul este LUCRUL. Acum, dacă ne uităm critic la această poveste, putem spune că există totuși o certitudine, aceea că gemenii monozigoți sunt identici. Multe rezultate din psihologie se bazează pe acest principiu. Determinarea procentelor dintr-un anumit comportament datorate eredității (geneticii), respectiv mediului, se bazează pe ideea că gemenii monozigoți sunt identici. Numai că practica a dovedit că gemenii monozigoți nu sunt deloc identici; altfel spus, nu există doi gemeni monozigoți identici.

Principala cauză a acestui fapt este existența așa-numiților varianți C și V sau varianți de copiere. Aceștia sunt transpozoni care taie și mută mai multe copii ale unor gene diferite în locuri diferite. Deci, un geamăn monozigot poate moșteni de la mamă 10 copii ale unei gene care are legătură cu comportamentul, culoarea părului sau culoarea pielii. Puteți vedea aici (notă: în videoclip) că aceștia sunt gemeni identici și unii nu sunt de aceeași culoare. În general ne gândim la exteriorul lor, dar este valabil și pentru ceea ce au în interior, adică toate organele și mintea lor pot fi foarte diferite. Această descoperire a transformat radical psihologia și modul în care privim factorii natură vs. mediu și contribuția lor relativă. Din această cauză, nu mai există un principiu pe care să ne putem baza pentru că toate sunt diferite.